De ce oare e atât de greu să ne recunoaştem greşelile? De ce atunci când trebuie să o facem, parcă ni se pune un nod în gât iar vocea se taie? Mereu încercăm să găsim vinovaţi spre care să putem arăta cu degetul, însă niciodată nu îl găsim pe cel real: ORGOLIUL.
Orgoliul este ca o fiară sălbatică pe care vrem să o îmblânzim. Mulţi încearcă să îl "domesticească", însă este foarte greu de stăpânit...Puţini, foarte puţini sunt cei care reuşesc.
De cele mai multe ori avem iluzia că noi suntem prădătorii, când, de fapt, suntem prada.
Mereu aşteptăm ca celălalt să facă primul pas, de parcă ar fi imoral să încercăm noi, să nu stăm cu mâinile în sân şi să aşteptăm împăcarea să pice de undeva din lună...Şi aici nu fac referire doar la împăcarea cu ceilalţi, ci şi la cea cu noi înşine...
Am pierdut foaaaarte mult persoane dragi, persoane la care am ţinut şi poate încă mai ţin, din cauza orgoliului...Orgoliul meu. Orgoliul lor.
5 comentarii:
Zilnic ne batem cap in cap cu gandurile noastre si niciodata nu reusim sa le intelegem cu adevarat. Oare pentru ca nu suntem impacati cu noi insine ? Oare din aceasta cauza ne comportam aiurea cand suntem bruscati ? De ce suntem atat de instabili ? :(
foarte frumos textul. felicitari.
bravo ana. supletea intuitiei combinata cu naturaletea frazei cred ca te reprezinta cel mai bine. la introspectie te pricepi ca un veritabil poet, doar sa ai grija sa nu faci din paginile internautice drept locul in care sa-ti dezvalui slabiciunile, omenesti de altfel.Delicatetea unui suflet sta uneori in slabiciunile invaluite in invelisul cald al intimitatii. Cred ca scaderile noastre nu se vindeca prin punerea lor la zid (desi tehnica asta ajuta de cele mai multe ori), ci mai degraba printr-o cearta interioara, un ruminatio al propriilor defecte. Omul cel nou, la care duce intuitia ta (excelenta) se naste in pantecele tainuit al dialogului interior. Talent ai, lucreaza-l cu atentie. :)
Imi place, dar ai mare grija. Sa nu descoperi prea mult din tine. E nevoie de subiectivitate pana la un moment dat. Mai nevoie e departe sa le dai celorlalti impresia ca esti subiectiva. Pentru ca de multe ori cititorul e ca ala care se uita la stirile de la ora 5. Ia uitee frate, ce chestie tareeee, arata live cum se prajesc aia. Cam de asta are nevoie de multe ori cititorul (bineinteles, intro acceptie mult mai larga). Din cauza asta, ai grija. Protejeaza-ti personalitatea cat mai mult, pentru ca poti deveni vulnerabila. Eu unul as taia textul la "orgoliul meu. orgoliul lor." (si as lasa partea cu "foaaaaaarte multe persoane exact asa, pt ca pt mine are o valoare speciala, deosebita :)) ). No...da' pana la urma tu decizi unde sa te opresti din punctul asta d evedere.
Oricum, "scrieti baieti, scrieti! "
e o vorba: "lumea'i rea si eu ca ea". daca vorbesti de orgoliu si de lupta impotriva lui primul pas pe care trebuie sa il faci este sa incepi cu tine(din pacate ai destul), si in special sa uiti raul (ca cine ti-a gresit, poate nu a facut-o intentionat sau poate a facut-o cu un scop - pe care l-a si mentionat). ;)
Trimiteți un comentariu