Aşa-i că...?

pentru EL

Uneori îţi doreşti unele lucruri atât de mult încât pur şi simplu te străduieşti prea mult. Îţi doreşti imposibilul cu atâta ardoare încât cel mai mic detaliu te face să emani fericire prin toţi porii...sau îţi rostogoleşte lacrimile pe obraji într-un ritm alert.

Toată joaca asta de-a "hai să - hai să nu" devine atât de obositoare încât ajungi într-un punct în care nu te mai recunoşti, în care nu mai ştii ce vrei şi ce nu.

Ai început să te pierzi în detalii, nu-i aşa?



Asculta mai multe audio Muzica

hai, pe bune...

Uneori încercăm să aşezăm totul mult prea simetric în viaţa noastră, şi poate că tocmai la asta clacăm. Ne oferim iluzia simetriei perfecte, pentru ca mai târziu să descoperim că totul nu a fost decât o Fata Morgana de care ne-am agăţat cu dinţii şi unghiile. Refuzăm să admitem micile sau marile erori, ajungând să fim demiurgul perfect al propriei distrugeri. Tot ce am construit până în acel punct ajunge să se prefacă în praf şi cenuşă, din care vom renaşte precum pasărea Phoenix, pentru a o lua de la capăt, într-un laitmotiv enervant.
Sincer, nu te-ai săturat?