un pas înainte

da. ştiu că suferi. îţi aud plânsul înnăbuşit în fiecare vis, în fiecare bătaie a inimii mele, pentru că....am fost, şi înca suntem suflete-pereche, chiar dacă nu îţi place sa recunoşti. În fiecare noapte, înainte să adorm, stau şi îţi ascult gândurile. Te zbaţi ca un peşte pe uscat, şi nu îmi permiţi sa ma apropii, să îţi leg rănile...m-ai încătuşat, iar legăturile se strâng cu fiecare "tic-tac" ce trece, cu fiecare gând al tău, cu fiecare regret al meu. Uiţi cine ai fost. Uiţi cine sunt eu. Uiţi ca "noi" a fost un vis transpus in realitate.
Daca tu alegi să uiţi, eu aleg să am curaj...

În sfârşit...sau poate doar la început

Cât de liber te poţi simţi fără să mai ai nevoie de mult dezinfectant şi bandaje... Fără arsuri şi răni prea profunde. Fără cuvinte aruncate în stânga şi în dreapta. Asta înseamnă libertatea cu adevărat. Atâta timp cât nu te legi singur în lanţuri şi nu te auto-torturezi, esti cu adevărat liber.
Fără bitter şi fără lumină de neon.

bitter

Astăzi am realizat cu adevărat că oricât de mult zahăr ai pune în cafea, tot amară va fi...
Că oricât de atent ai fi pe unde mergi, tot o să te mai împiedici din când în când.
Că atunci când se întâmplă o minune, întotdeauna e ceva putred la mijloc.
Că majoritatea vorbelor se duc odată cu prima pală de vânt.
bla bla bla.
Punem punct, şi-apoi o luăm de la capăt.
Aceleaşi julituri,
aceleaşi trei zile,
aceleaşi duşuri cu apă rece,
şi, bineînţeles, acelaşi gust amar.

Asta rămâne în istorie...

Chester - Asta ramane in istorie
Asculta mai multe audio Muzica

Let this go

Uneori tot ce poţi să faci este să te aduni bucată cu bucată, să te lipeşti bine, şi să mergi tooot înainte. Fără să priveşti înapoi. De ce?
Pentru că viitorul e în faţa ta, şi nu în spate.
Pentru că uneori trebuie să fii egoist.
Pentru că ce-i făcut e bun făcut.
Atât!

punct

mai ai de zburat până să atingi vârful zgârie-norilor.

de ce? pentru cine? pentru ce?

tie


poate c-ar fi fost mai bine
să nu mă întorc cu faţa la cearşaf
când tu mă întrebai ce am.
că...na...poate nu-ţi eram indiferentă.
dar asta sunt eu...
poate că n-ar fi trebuit să întreb mereu "de ce?",
ca un copil de grădiniţă...
mai bine închideam ochii şi mă lăsam sărutată.
poate că încă sunt prea curioasă
şi-mi bag nasul peste tot
fără să am vreo legătură.
poate că acest melanj
nu e tocmai cel mai potrivit...
şi totuşi...de ce tocmai pe mine?