un pas înainte


da. ştiu că suferi. îţi aud plânsul înnăbuşit în fiecare vis, în fiecare bătaie a inimii mele, pentru că....am fost, şi înca suntem suflete-pereche, chiar dacă nu îţi place sa recunoşti. În fiecare noapte, înainte să adorm, stau şi îţi ascult gândurile. Te zbaţi ca un peşte pe uscat, şi nu îmi permiţi sa ma apropii, să îţi leg rănile...m-ai încătuşat, iar legăturile se strâng cu fiecare "tic-tac" ce trece, cu fiecare gând al tău, cu fiecare regret al meu. Uiţi cine ai fost. Uiţi cine sunt eu. Uiţi ca "noi" a fost un vis transpus in realitate.
Daca tu alegi să uiţi, eu aleg să am curaj...

1 comentarii:

C. :) spunea...

transpunerea a ceea ce simt...multumesc ca existi, ana!

Trimiteți un comentariu