Aşa-i că...?
pentru EL
Uneori îţi doreşti unele lucruri atât de mult încât pur şi simplu te străduieşti prea mult. Îţi doreşti imposibilul cu atâta ardoare încât cel mai mic detaliu te face să emani fericire prin toţi porii...sau îţi rostogoleşte lacrimile pe obraji într-un ritm alert.
Toată joaca asta de-a "hai să - hai să nu" devine atât de obositoare încât ajungi într-un punct în care nu te mai recunoşti, în care nu mai ştii ce vrei şi ce nu.
Ai început să te pierzi în detalii, nu-i aşa?
Asculta mai multe audio Muzica
0
comentarii
sâmbătă, 26 iunie 2010
hai, pe bune...
Uneori încercăm să aşezăm totul mult prea simetric în viaţa noastră, şi poate că tocmai la asta clacăm. Ne oferim iluzia simetriei perfecte, pentru ca mai târziu să descoperim că totul nu a fost decât o Fata Morgana de care ne-am agăţat cu dinţii şi unghiile. Refuzăm să admitem micile sau marile erori, ajungând să fim demiurgul perfect al propriei distrugeri. Tot ce am construit până în acel punct ajunge să se prefacă în praf şi cenuşă, din care vom renaşte precum pasărea Phoenix, pentru a o lua de la capăt, într-un laitmotiv enervant.
Sincer, nu te-ai săturat?
0
comentarii
marți, 23 februarie 2010
un pas înainte
da. ştiu că suferi. îţi aud plânsul înnăbuşit în fiecare vis, în fiecare bătaie a inimii mele, pentru că....am fost, şi înca suntem suflete-pereche, chiar dacă nu îţi place sa recunoşti. În fiecare noapte, înainte să adorm, stau şi îţi ascult gândurile. Te zbaţi ca un peşte pe uscat, şi nu îmi permiţi sa ma apropii, să îţi leg rănile...m-ai încătuşat, iar legăturile se strâng cu fiecare "tic-tac" ce trece, cu fiecare gând al tău, cu fiecare regret al meu. Uiţi cine ai fost. Uiţi cine sunt eu. Uiţi ca "noi" a fost un vis transpus in realitate.
Daca tu alegi să uiţi, eu aleg să am curaj...
1 comentarii
luni, 21 decembrie 2009
În sfârşit...sau poate doar la început
Cât de liber te poţi simţi fără să mai ai nevoie de mult dezinfectant şi bandaje... Fără arsuri şi răni prea profunde. Fără cuvinte aruncate în stânga şi în dreapta. Asta înseamnă libertatea cu adevărat. Atâta timp cât nu te legi singur în lanţuri şi nu te auto-torturezi, esti cu adevărat liber.
Fără bitter şi fără lumină de neon.
2
comentarii
miercuri, 2 decembrie 2009
bitter
Astăzi am realizat cu adevărat că oricât de mult zahăr ai pune în cafea, tot amară va fi...
Că oricât de atent ai fi pe unde mergi, tot o să te mai împiedici din când în când.
Că atunci când se întâmplă o minune, întotdeauna e ceva putred la mijloc.
Că majoritatea vorbelor se duc odată cu prima pală de vânt.
bla bla bla.
Punem punct, şi-apoi o luăm de la capăt.
Aceleaşi julituri,
aceleaşi trei zile,
aceleaşi duşuri cu apă rece,
şi, bineînţeles, acelaşi gust amar.
Că oricât de atent ai fi pe unde mergi, tot o să te mai împiedici din când în când.
Că atunci când se întâmplă o minune, întotdeauna e ceva putred la mijloc.
Că majoritatea vorbelor se duc odată cu prima pală de vânt.
bla bla bla.
Punem punct, şi-apoi o luăm de la capăt.
Aceleaşi julituri,
aceleaşi trei zile,
aceleaşi duşuri cu apă rece,
şi, bineînţeles, acelaşi gust amar.
3
comentarii
sâmbătă, 18 iulie 2009
Let this go
Uneori tot ce poţi să faci este să te aduni bucată cu bucată, să te lipeşti bine, şi să mergi tooot înainte. Fără să priveşti înapoi. De ce?
Pentru că viitorul e în faţa ta, şi nu în spate.
Pentru că uneori trebuie să fii egoist.
Pentru că ce-i făcut e bun făcut.
Atât!
Pentru că viitorul e în faţa ta, şi nu în spate.
Pentru că uneori trebuie să fii egoist.
Pentru că ce-i făcut e bun făcut.
Atât!
1 comentarii
miercuri, 17 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)