un pas înainte

da. ştiu că suferi. îţi aud plânsul înnăbuşit în fiecare vis, în fiecare bătaie a inimii mele, pentru că....am fost, şi înca suntem suflete-pereche, chiar dacă nu îţi place sa recunoşti. În fiecare noapte, înainte să adorm, stau şi îţi ascult gândurile. Te zbaţi ca un peşte pe uscat, şi nu îmi permiţi sa ma apropii, să îţi leg rănile...m-ai încătuşat, iar legăturile se strâng cu fiecare "tic-tac" ce trece, cu fiecare gând al tău, cu fiecare regret al meu. Uiţi cine ai fost. Uiţi cine sunt eu. Uiţi ca "noi" a fost un vis transpus in realitate.
Daca tu alegi să uiţi, eu aleg să am curaj...

În sfârşit...sau poate doar la început

Cât de liber te poţi simţi fără să mai ai nevoie de mult dezinfectant şi bandaje... Fără arsuri şi răni prea profunde. Fără cuvinte aruncate în stânga şi în dreapta. Asta înseamnă libertatea cu adevărat. Atâta timp cât nu te legi singur în lanţuri şi nu te auto-torturezi, esti cu adevărat liber.
Fără bitter şi fără lumină de neon.